Zilele acestea am început să studiez cu mare interes spațiul economic asiatic, din secolul al XIX-lea până în zilele noastre, pentru a putea observa evoluția diplomatico-economică dintre state.
Pentru că în general nu-ți ajunge timpul să poți cerceta toate statele, m-am orientat spre unul dintre „coloșii” regionali, mai cu seamă China. Încă din primul an al facultății am fost pasionat de China și, datorită acestui fapt, am ales să scriu despre China secolului XXI în dizertația mea.
China, un stat comunist într-un secol capitalist?
Când vorbim despre China secolului XXI, nu avem cum să nu remarcăm evoluțiile pe care acest stat le-a performat încă din anii 1990. În primul rând, China a reușit să recupereze după multe lupte seculare Hong Kong, în iulie 1997, față de care aplicat principiul apărut în anul 1982, adică O țară,două sisteme , principiu derivat din inițiativa lui Deng Xiaoping, arhitectul Chinei de astăzi. Datorită strategiilor sale, Deng a reușit să construiască în 41 de ani capitalismul chinez, preluat anterior de urmașii săi, Jiang Zemin, Hu Jintao și Xi Jinping.
Ce înseamnă o țară două sisteme?
Acest sistem reprezintă o portiță a sistemului chinez către capitalism, prin acest lucru se poate spune că, China poate fi de asemenea și comunistă dar și capitalistă într-un secol unde jocurile se duc pe scene lumii iar dacă o țară dorește să fie parte din horă, trebuie să joace alături de jucătorii importanți. Într-o întâlnire cu președintele Ronald Reagan din 1984, liderul american remarcă după o ședință privată cu Deng „Acesta nu arată ca un comunist” (Ezra F. Vogel, Harvard University Press, 2011, p623). Deci, prin urmare, Deng a simțit faptul că, China trebuie reconfigurată în cazul în care dorește să devină o mare putere și să rivalizeze cu celelalte state. El va iniția deschiderea spre exterior, în sensul în care va încheia parteneriate economice și va sprijini state, chiar va adopta o politica favorabilă față de Taiwan, asta doar după ce va duce o negociere aprigă cu Statele Unite pentru a opri vânzarea de arme. Deschiderea chinei poate fi observată începând cu anii 90, China va semna în 1992 convenția de non-proliferare nucleară iar anul următor va semna convenția armelor chimice.
După recuperea Hong Kong, urmașul său, Jiang Zemin va continua politica de deschidere a lui Deng. În anul 2000, China va semna un memorandum pentru cooperare tehnică în privința drepturilor omului.(Elizabeth C. Economy, Oxford University Press, 2018, p154). Însă toate aceste gesturi generate de China fac parte din grandiosul plan al liderilor politici pentru reconstrucție a Chinei mari din perioada Qing.
Goana după resurse
China ocupă un loc fruntași între consumatorii mondiali de cupru și este în top 10 țări care poluează cel mai mult planeta. Cu toate acestea, ea este prezentă în tratatul climatic și, după retragerea Statelor Unite, vom putea vedea o ascensiune puternică a Chinei în ceea ce privește conducerea acestui pact. China are nevoie disperată de resurse deoarece se află în plin proces de evoluție și dezvoltare. Lemnul este un element esențial pentru care China se implică în exploatările din Malaezia, unde aproximativ 50% din produsul exploatării ajunge în China, deoarece multe firme chineze sunt implicate în acest proces. Ea se implică și în America de Sud, unde a achiziționat o mină pentru exploatarea zăcămintelor de subsol, folosind angajați locali. Alături de China, în Peru mai sunt și britanici dar și Indieni.
În Mongolia, China sapă după resurse de subsol însă, de puțin timp, autoritățiile mongoleze s-au prins și au dat o lege prin care cere pentru fiecare lucrător străin , trebuie angajați 7 lucrători mongolezi, ceea ce dă peste cap politica chineză de colonizare a Mongoliei exterioare cu chinezi han.
Acesta este finalul primului episod.
Jocuri pe scena lumii 