Într-o lume în continuă construcție a secolului XIX, Franța cunoaște ascensiunea unui personaj cheie pentru evoluția literaturii. Maupassant s-a născut pe 5 august 1850, debutând mai târziu sub îndrumarea lui Gustave Flaubert.
Într-o perioadă în care romantismul face furori în lumea întreagă apare curentul Naturalismului al cărui fondator este Emile Zola. Maupassant se va ralia acestui curent, publicând undeva la 300 de nuvele și povestiri. Precum Edgar Allan Poe și Maupassant își etalează talentul său de povestitor, combinând faptele reale cu esența fantastică dând un impuls cititorului obișnuit. Pe alocuri introduce și câteva elemente ale genului Horror, putând fi ușor asemănat cu Howard Phillips Lovecraft.
Recent am terminat volumul Un caz de divorț, Povestiri Fantastice și consider că este un scriitor fantastic, alături de Edgar Allan Poe.
Redau aici un pasaj din carte: Nu cred în fantome. Am simțit că leșin din cauza fricii hidoase a morții! Și am suferit, o am suferit în câteva clipe mai mult decât tot restul vieții, cuprins de spaima irezistibilă a spaimelor supranaturale.
Jocuri pe scena lumii 