Mica Unire și Domnia lui Cuza

Mica Unire s-a petrecut în niște condiții cu totul spectaculoase. Înainte cu 3 ani se terminase războiul Crimeei iar Europa se liniștea după acel conflict. În Franța, era prezent un personaj enigmatic, Napoleon al III-lea, o personalitate care avea ambiția de se afirma la nivel European. Acesta devine interesat de destinul Principatelor Române, mai ales că după războiul Crimeei, Principatele intraseră în atenția internațională.
Pe de altă parte, în Marea Britanie exista opoziție în favoarea unirii, din perspectiva lui Disraeli, diplomat, om politic și Ministru de Externe, care menționa „Nu sunt pentru Unire! Să nu aprindem flacăra speranței acolo unde se va stinge, pentru că nu poate să dureze” (Malița Mircea, Rao,2014,p53). Cu alte cuvinte, nu creați visuri naționale în țările care pot cădea pradă foarte ușor statelor mari, vezi Austria,Imperiul Otoman sau Rusia Țaristă care aveau interese majore în România. Principatele Române erau văzute ca un stat tampon în calea expansiunii otomane, care căpăta denumirea de bolnavul Europei.
În țară, avem mărturia unui om politic semnificativ pentru istoria noastra, Iancu Bălăceanu, care relatează pe scurt dubla alegere a lui Cuza „Alegerea domnului Moldovei s-a făcut în favoarea Colonelului Cuza, prefect de Galați, candidat al Partidei Unioniste. Vestea acestei alegeri a devenit cuvântul de ordine pentru unioniștii din Țara Românescă și în ziua alegerii, în fața Palatului Legislativ( pe atunci Mitropolia) s-au adunat 40.000 de mii de persoane care erau gata să arunce politicienii pe geam dacă ar fi votat candidatul majorității, fostul principe Gheorghe Bibescu, detronat la 1848″ .
Dubla alegere s-a făcut prin folosirea pretextului că, în textul conferinței de la Paris, nu era specificat faptul că poate fi aleasă aceeași persoană în ambele principate. S-a negociat cu Franța, Marea Britanie și Germania și s-a obținut recunoașterea dublei alegeri cu precizarea ca să existe două guverne distincte, unul la București și celălalt la Iași, iar la Focșani avea să fie formată Comisia Centrală. Ea avea rolul de a unifica legile venite din partea celor două parlamente.
Un episod interesant reprezintă faptul că, imediat după dubla alegere, țăranii au început să vină spre București, cerând reforma agrară. Fiind foarte greu de convins pentru a aștepta această reformă. Nu a mai existat o altă soluție și domnitorul a trimis un mic contingent de jandarmi din partea prefecturii poliției, care au fost dezarmați de țărani și duși la prefectura poliției( Bălăceanu, Iancu, Humanitas,2019, pp78-79).
Amuzant sau nu, realitatea acelor vremuri era una tulbure, chiar dacă dubla alegere a lui Cuza a fost posibilă, în țară domneau neliniștea și îngrijorarea și, după trei zile de entuziasm nebun(vorba aia: o minune nu durează decât trei zile). Dar, cu toate acestea, este fascinant cum în situații cu totul și cu totul speciale, predecesorii noștri au știut să profite și să transforme dezavantajul în avantaj propriu.